Viata noastra e compusa din niste etape, etape de maturizare prin care e bine sa trecem toti. Dar ce se intampla atunci cand devii mult prea matur pentru varsta pe care o ai si nu reusesti sa te mai bucuri de frumusetile vietii? De ceva vreme incerc sa mi adun gandurile si sa las naibii stresul cotidian...care sincera sa fiu ma distruge usor, usor, precum picatura chinezeasca.
As da orice ca sa pot dat timpul inapoi, sa ma intorc in copilarie, cand nu aveam alta grija decat sa ma joc cat puteam de mult si sa-mi vad de scoala. Offf, ce vremuri! Acum am ajuns sa muncim 24 din 24, sa nu mai avem timp de noi, sa nu mai avem viata personala, sa nu ne mai buucram de tot ce e frumos in jurul nostru.
Pana la urma cred ca solutia e la noi. Depinde de noi cum reusim sa facem un echilibru intre munca si viata noastra de dincolo de birou. Sa nu ne lasam dusi de val si sa stim sa pretuim fiecare clipa de liniste si de bucurie care ne iese in cale.
Hmmmm, mi se invart o mie de ganduri in cap..poate ca ar fi cazul sa inchid pravalia, sa ma duc acasa...si sa incep numaratoarea inversa pentru cele doua saptamani de plimbare,care se aporpie cu pasi repezi.
As da orice ca sa pot dat timpul inapoi, sa ma intorc in copilarie, cand nu aveam alta grija decat sa ma joc cat puteam de mult si sa-mi vad de scoala. Offf, ce vremuri! Acum am ajuns sa muncim 24 din 24, sa nu mai avem timp de noi, sa nu mai avem viata personala, sa nu ne mai buucram de tot ce e frumos in jurul nostru.
Pana la urma cred ca solutia e la noi. Depinde de noi cum reusim sa facem un echilibru intre munca si viata noastra de dincolo de birou. Sa nu ne lasam dusi de val si sa stim sa pretuim fiecare clipa de liniste si de bucurie care ne iese in cale.
Hmmmm, mi se invart o mie de ganduri in cap..poate ca ar fi cazul sa inchid pravalia, sa ma duc acasa...si sa incep numaratoarea inversa pentru cele doua saptamani de plimbare,care se aporpie cu pasi repezi.
