miercuri, 25 februarie 2009

Zeitgeist

Pentru ca tot stau acasa de ceva vreme, ieri, o prietena s-a gandit sa-mi ocupe timpul cu ceva si anume cu un film...defapt doua :D. Foarte interesante filmele, ridica o sumedenie de intrebari si daca stau sa ma gandesc nu cred ca raspund in totalitate la problmele pe care le are societatea, la nivel global vorbind, in momentul de fata.

Sun curioasa cati oameni din inaltele cercuri au fost deranjati de tot ce se spune in aceste filme. Merita vazute, mai jos am postat link-ul direct catre filme.

1. ZEITGEIST: THE MOVIE
2. ZEITGEIST: ADDENDUM

Vizionare placuta :)

luni, 23 februarie 2009

Intre dragoste si ura

Un titlu destul de ...siropos?! :D, dar cred ca mi se potriveste foarte bine avand in vedere starea sufleteasca pe care o am de cateva zile. Nu stiu daca o sa inteleg vreodata de ce persoanele care ne aduc atat rau in viata au parte de atat de multa dragoate din partea noastra. Daca cineva poate sa-mi explice acest lucru ar fi foarte bine.

De cateva zile nu stiu exact ce se intampla cu mine si cu mintea mea. Mai precis, mintea incepe sa-mi joace feste...total neplacute, scotand la suprafata tot felul de amintiri, intamplari, situatii si tot felul de chestii de genul asta care s-au intamplat acum cativa ani si sunt pline de emotie.

Acolo sus e un pitic care se tine de glume proaste, asa ca il rog insistent sa se dea jos de acolo si sa se poate cum trebuie...nu ma face sa te rog de doua ori!! Da-te jos! :D

vineri, 20 februarie 2009

Vis

Din pacate, in ultimul timp am cam uitat de mine si de micile mele placeri. Printre placerile mele de care am uitat se numara si mersul la teatru. E un lucru care ma relaxeaza foarte mult, care ma incarca cu o anumita energie. Slava Domnului ca mai am in jurul meu oameni care mai fac astfel de lucruri si care uneori ma mai trag si pe mine de maneca.

Aseara am fost la o piesa de teatru absolut senzationala, Vis cu Dan Puric. Cand m-am dus acolo nu m-am gandidt nici macar o secunda cat de tare ma va misca piesa asta. M-am uitam cu admiratie la Dan Puric. Mi s-a parut incredibil ce poate sa faca un singur om pe scena, cum poate ridica o sala arhiplina in picioare. Piesa am vazut-o la teatrul de revista Constantin Tanase si s-a jucat cu casa inchisa...ca sa nu mai spun ca au foarte multi oameni care au avut bilete peste capacitatea salii si au preferat sa stea in picioare...sunt convinsa ca nu au regretat :) .

Recomand din tot sufletul aceasta piesa si cu siguranta nu o sa regretati.