Dorinta de libertate

Este evident faptul ca pentru fiecare dintre noi, cuvantul libertate inseamana altceva. Toti ne dorim libertate, dar oare liberatatea asta nu are si ea limita ei?! Ba da, o are! Limita libertatii, din punctul meu de vedere, este atunci cand dorinta devine mult prea mare si incepe sa-i raneasca pe cei din jurul tau. Tu, care iti doresti atat de mult libertatea, fie ea in orice forma, nu-ti dai seama ca-i ranesti pe cei din jurul tau. Cu atat mai grav este ca nu-ti dai seama ca-l ranesti pe omul care poate te iubeste. :(

Nu sunt genul care sa aiba ceva cu barbatii, insa ce nu am reusit sa intelg pana acum este de ce de fiecare data cand vor sa iasa dintr-o relatie invoca un motiv...nu e greu sa-ti dai seama...dorinta de a fi liber. O fi atat de greu sa spui defapt adevaratul motiv pentru care nu mai vrei acea relatie? Ce inseamna pentru voi libertate? Poate ca daca ati incerca sa comunicati un pic si nu ati mai fi atat de tacuti sau daca nu ati face teste poate ca aceasta problema a libertatii s-ar rezolva.

Pentru mine este destul de clar ca nici barbatii nu stiu ce-si doresc...libertate, o relatie, libertate....cred ca ar fi bine sa va hotarati inainte de a intra intr-o relatie. Spun ca vor libertate, dar se baga intr-o relatie, iti spun ca ar vrea sa stai cu ei, ca intr-un final sa auzi...am nevoie de libertate! Toate astea mi se par semne de imaturitate, in momentul in care nu stii exact ce vrei, atunci stai linistit in banca ta!

In ultimul timp ma lovesc de ideea de a avea libertate din ce in ce mai des. O fi ceva in aer? O sa incerc sa vad daca nu cumva problema e la mine...cine stie, asa cum spuneam mai devreme poate ca dorinta mea de libertate a facut deja victime. Tot ce pot sa spun e ca imi pare rau, nu am vrut sa se intample asa.

Craciunul meu

Desi ultima perioada a fost destul de proasta pentru mine tot abia astept Craciunul. Este sarbatoarea care imi da putere si care ma face sa ma intorc in copilarie si sa am aceleasi emotii ca atunci.

Sunt destul de obosita si fara chef, insa agitatia din oras sau din casa din ajunul Craciunului este cea mai frumoasa si placuta. Incepand de la cautarea cadourilor frumoase pentru cei dragi, continuand cu impodobirea bradului si continuand cu pregatirea bucatelor te fac sa-ti pierzi energia pe de-o parte, iar pe aata parte sa te incarci cu energie.

Inca nu am termiant cu treburile prin casa, dar in scurt timp totul va fi gata...chiar si bradutzul care asteapta sa fie impodobit :D

Am fugit!
Sa aduca Mosu' numai lucruri frumaose!

Lasa-l in pace...ca nu te merita

"- Mihaelaaaaaaaaaa, ce faci acolo?!
- Ma intretin cu ........!
- Maaaaa, lasa-l in pace ca nu te merita! Eu il cunosc de mai mult timp decat tine si crede-ma ca nu te merita. Adica el e baiat bun, dar nu te merita.
- O iau ca pe un compliment.
- Da, poti sa o iei ca pe un copliment, dar sa stii ca e si purul adevar."


Ce sa mai zic dupa discutia asta? Ma bucura mult ca am auzit asta , dar nu avema nevoie de confirmari...o stiam si eu. :)
DAAAAAAAAAAAa, asa e, nu ma meriti!!

:)

Totul se duce...

In ultimul timp simt cum tot ce e in jurul meu se darama, tot ce am construit in ultimile luni se duce pa apa sambetei. Am senzatia ca tot ce e in jrul e din nisip, iar vantul vine si curata tot. Ciudat este ca toate chestiile astea se intampla de sarbatori...cand totul ar trebui sa fie frumos.

Am ajuns in punctul in care nu mai pot sa am grija de toata lumea, sa protejez pe toata lumea ca sa fie bine, iar eu sa fiu pe ultimul loc. Am ajuns sa ma intreb daca nu cer prea mult. Cand am senzatia placuta ca totul este bine si frumos, exact atunci primesc o palma dupa ceafa la modul "visezi, trezeste-te!".

Singurul lucru care imi mai ramane este sa sper ca intr-o zi o sa fie totul bine si frumos si nu o sa mai primesc acea palma dupa ceafa. :)




"ll be allright
I'll make it allright
Don't let the world get you down
Reach for the love that's all around"

...ce bine ca esti

Cu fiecare experienta in viata mai inveti cate ceva. Tot ce pot sa spun este, asa cum spune si melodia de mai jos, ce bine ca esti...

Mi s-a cam luat...

Asta spui cand nu mai ai chef de nimic si de nimeni, cand te plictisesti sau cand te simti sufocat. e simplu al naibii sa spui cuiva ca ti s-a cam luat, dar inainte de a-i spune asta cred ca tre' sa te gandesti totusi la omul ala ce o sa simta in momentul in care ii spui ca ti s-a cam luat de el.

In ultimul timp mi-am dat seama ca toti, atat femei cat si barbati, ne invartim intr-un cerc vicios. Femeile spun ca barbatii sunt niste porci, poate asa si este, dar poate ca nu sunt degeaba, sau unele chiar si-o merita sa se poarte asa cu ele, iar barbaatii spun ca femeiile sunt curve, materialiste sau mai stiu eu ce. De ce nu incearca totusi sa lase la o parte toate aceste prejudecati si sa-si vada linistiti de relatiile lor.

Pe zi ce trece toti sunt mai inraiti si sansele sunt din ce in ce mai mici ca tu, un om decent si de treaba sa poti da peste oameni seriosi. Nu-i asa ca ti se cam ia cand vezi ca femeile sunt materiliste sau cand vezi ca barbatii nu vor nimic altceva de la tine decat sa te f**a?! Ba ti se ia!

In ziua de azi este foarte greu sa mai gasesti intelegere langa cel de langa tine, iar la cel mai mic pas gresit te trezesti ca ti se spune "ba, stii ceva, mie mi s-a cam luat!" sau "mai are sens sa vorbim?!" si ca sa fie setul complet nu primesti nici un fel de explicatii in afara de acest "mie mi s-a cam laut"...asta dupa ce tu ai fost idiot si te-ai aruncat cu capul inainte si ai avut incredere in el.

Da, asa e, cand ti se ia, ti se ia!

Ganduri la 18.42

Viata noastra e compusa din niste etape, etape de maturizare prin care e bine sa trecem toti. Dar ce se intampla atunci cand devii mult prea matur pentru varsta pe care o ai si nu reusesti sa te mai bucuri de frumusetile vietii? De ceva vreme incerc sa mi adun gandurile si sa las naibii stresul cotidian...care sincera sa fiu ma distruge usor, usor, precum picatura chinezeasca.

As da orice ca sa pot dat timpul inapoi, sa ma intorc in copilarie, cand nu aveam alta grija decat sa ma joc cat puteam de mult si sa-mi vad de scoala. Offf, ce vremuri! Acum am ajuns sa muncim 24 din 24, sa nu mai avem timp de noi, sa nu mai avem viata personala, sa nu ne mai buucram de tot ce e frumos in jurul nostru.

Pana la urma cred ca solutia e la noi. Depinde de noi cum reusim sa facem un echilibru intre munca si viata noastra de dincolo de birou. Sa nu ne lasam dusi de val si sa stim sa pretuim fiecare clipa de liniste si de bucurie care ne iese in cale.

Hmmmm, mi se invart o mie de ganduri in cap..poate ca ar fi cazul sa inchid pravalia, sa ma duc acasa...si sa incep numaratoarea inversa pentru cele doua saptamani de plimbare,care se aporpie cu pasi repezi.

Punct...si de la capat

Primul lucru care mi-a venit in minte aseara a fost next! Ce sens mai are sa ai incredere intr-un om daca oricum stii ca la un moment dat te va dezamagi, desi tu tragi sperante sa nu se intample lucrul asta cu el. Mi s-a demonstrat ca este vorba doar de timp pentru ca de intamplat se va intampla oricum.

Poate ca uneori ai asteptari prea mari de la persoana respectiva sau uneori se intampla lucruri care nu depind de acea persoana. Mai conteaza astfel de amanunte cand reuseste sa te dezamageasca?! Raspunsul meu e NU! ...Si pe urma se mai intreaba, de ce femeile ajung sa fie atat de rele...sau rautacioase...uite de ce! Pentru lipsa asumarii responsabilitatilor. Urasc sa stiu ca am sacrificat o prieteni pentru o relatie, urasc sentimentul asta. Eh, dar cine stie ce va fi maine!

Am inceput sa-mi pierd speranta ca mai poti da peste persoane care sa nu te dezamageasca sau sa nu lasa o amintire mai putin placuta in viata ta! Dar pana la urma pentru asta e viata ,sa inveti cum sa reactionezi in anumite situatii si cum sa te porti cu ce din jurul.

Punct....si de la capat.

S-a dus...

Din pacate, vestea mortii lui Michael Jackson ne-a surprins pe toti. Este imposibil sa nu fi ascultat macar o data in viata o melodie de a lui care sa-ti ramana la suflet. Tin minte si acum concertele lui de la Bucuresti, desi eram destul de mica...m-am urcat pe bloc ca sa vad mai bine stadionul. Este o pierdere foarte mare pentru lumea muzicii, chiar daca in ultima vreme nu a mai iesit cu nimic nou.

Pentru cei care l-au indragit foarte mult va ramane in sufletul lor mereu si nu-l vor uita. Desi e un mare nume in lumea muzicii sunt oameni pe lumea asta care nu stiu cine este sau nu stiu sa faca diferenta intre el si Prince, cum e si domnul sau doamna care detine acest blog Rezistenta Urbana.

Mai jos sunt doua filmulete care m-au impresionat foarte mult.

Dumnezeu sa-l odihnesca!

Peace

Mi-as fi dorit foarte mult sa ma duc la concertul celor de la Depeche Mode, insa pana la o reprogramare a concertului ne multumim si suntem mandri ca noul lor videoclip este filmat la noi.

Buna treaba, foarte interesanta melodia!



Vizionare placuta!

Minunat

Eu nu am vazut in viata mea o matza careia sa-i placa atat de mult apa. Foarte tare!

Asteptarea a luat sfarsit...

Precum un celebru spot pentru o celebra bere :D

Da, asteptarea a luat sfarsit, este oficial faptul ca cei de la Depeche Mode si-au anulat concertul ce urma sa aiba loc sambata 16 mai in Parc Izvor. Sunt mai mult decat dezamagita. Cand au venit prima data i-am rata, iar acum asteptam cu mare nerabdare concertul lor.

Cam asta apare pe site-ul lor oficial:

"The following shows have been cancelled:

May 16th Bucharest, Romania, Izvor Park
May 18th Sofia, Bulgaria, Vasil Levski Stadium
May 20th Belgrade, Serbia, USCE Park
May 21st Zagreb, Croatia, Arena"

Amice...esti idiot, complet idiot!

Trebuie sa ma amuz si eu un pic. Postul asta il dedic special unui asa numit Mac jack...sau asa ceva, nici nu am retinut cum se autointitula. Tot ce pot sa-ti spun e ca ai ceva frustrari...dupa cum bine ai vazut comentariile la posturile mele apar doar daca le aprob eu, chiar te asteptai sa-ti aprob duda aia?!

Sincer, ai frustrari mari de tot!...una peste alta, sau unu peste alta, sau alta peste unu (alegi tu varianta :)) ), comentariul tau m-a amuzat destul de mult incat sa iti dedic acest post.

Te salut respectuos si multa sanatate! ;)

Soare...primavara...viata

Cum bine imi spunea un amic odata, soarele e in suflet, iar tu trebuie sa-l faci sa straluceasca. Tind sa-i dau dreptate acum. Acum ca tot a venit primavara poate o sa straluceasca soarele si afara, caci in sufletul meu deja sunt cateva raze.

Am inceput anul cu un elan care nu ma prea caracterizeaza, si probabil ca anumite persoane din jurul meu au mirosit ei ceva si au simtit nevoia sa-mi dea putin la cap ca sa stau linistita pentru o perioada. Dupa ce am ramas fara job au inceput sa-mi mearga toate prost...si am sentimentul ca nu mai am puterea sa redresez "masinaria" asta care este viata mea. In fine poate la un moment dat o sa intru pe un teren mai putin accidentat si o sa reusesc sa fac ceva si sa ajung pe linia de plutire.

Dupa toata perioada asta de kkt cu jobul, sincera sa fiu nu as fi zis ca mi se mai poate intampla ceva frumos. Si iata ca se poate totusi...trebuie sa-mi iau si eu energia de undeva. De ceva vreme cineva se ocupa de soare din sufletul meu...si bine face :). Nu are inca drepturi depline, insa e ok...imi e frica sa-i dau drepturi depline. Mi-am dat seama ca experientele prin care am trecut nu au facut decat sa ma aduca in situatia in care sa nu mai am inredere in oameni, iar cand cunosc pe cineva sa incep sa-i caut toate defectele ca sa vad ce si cum. Ce pot sa zic, bravo baietii ati facut treaba buna!

Omul asta nu are vreo vina, doar cea de a fi barbat ceea ce ma face sa ma retrag in carapacea mea si sa stau acolo pana cand o sa vad cam care sunt intentiile lui. Nu ca nu mi-ar fi clar, dar pur si simplu imi este frica sa ii dau voie sa intre in viata mea, imi e frica de faptul ca iar o sa fiu dezamagita si nu mai vreau lucrul asta, mi-e frica de faptul ca iar o sa-mi pun sufletul in joc si nu va fi tratat asa cum trebuie, imi e frica de faptul ca...ca o sa ma indragostesc?! Hmmm...si cand te gandesti ca multa lume isi doreste defapt asa ceva, iar eu fug. As vrea sa mai am inocenta cand ma indragosteam intr-un minut si nu stateam sa ma gandesc la tot felul de tampenii care s-ar fi putut intampla.

Vreau soare, dar vreau soare in sufletul meu!

Probleme la 10 ani

Cand eram mica, la 10 ani nu cred ca vedeam altceva decat sa ma joc, nu inainte de a-mi face temele pentru scoala si apoi sa o tai afara la joaca, la alergat in fata blocului, prin parc. Ca orice copil, cand eram mica mi-o mai furam si eu de la parinti, mai o palma la fund, mai un tras de urechi,mai un "ciufulit" dar in rest nimic grav. Cred ca cea mai tare cearta si mustruluiala a fost atunci cand am spart tabla din clasa, care fie vorba intre noi am fost victima colaterala...in fine nu mai conteaza :D.

Nu cred ca exista vreun copil pe lumea asta care sa nu fi primit vreo mustruluiala de la parinti. Un copil nu e copil daca nu face o boacana, trebuie sa aiba amintiri :). Cu toate astea nu m-am gandit niciodata ca la 10 ani sa plec de acasa...gandul asta il am acum :D si nu mai am 10 ani.

Zilele trecute, de dimineata am primit un telefon prin care mama era anuntata de mama fetitei cu care sta, ca in noaptea care tocmai trecuse, pe la 4-5 dimineata a pelcat de acasa. Sunt multe semne de intrebare in ce priveste ce a fost in capul copilasului si mai ales cum s-a gandit ea sa faca lucrul asta. Pe mine personal m-a uimit! S-a trezit, si-a pus hainele in 3 rucsace, si-a luat o paturica si bani din portofelul maica-sii. Foarte tare!!!Deci, asta trebuia sa fac si eu atunci cand am spart tabla si mi-au zis ai mei ca nu ma mai primesc acasa?!?!

Foarte interesant in toata povestea asta sunt urmatoarele lucruri: cu cine a zis ca pleaca (o colega de scoala, cica si ea ar fi vrut sa plece de acasa), unde vroia sa se duca (la Suceava, ca stie ea pe cineva acolo; in doua dintre vacantele ei de vara a fost cu parintii mei plecata la bunica mea) si de ce s-a intors acasa (se gandea la ce o sa zica tatal ei si mama mea...nu s-a gandit nici o clipa la mama ei). Radem, glumim, insa copilul a tras un semnal de alarma. Daca ei i-a dat prin cap la 10 ani sa pelce de acasa, pai, mai mama la 18 ani ce mai faci?! Pleci din tara?!

E trist sa vad in ce lume traiesc copii de acum. Parca i-u parte mult mai activ la problemele cu care se confrunta familiile lor. Fetita de care am povestit mai sus nu cred ca ducea lipsa de ceva, mama ei s-a opcupat foarte mult de ea, insa ceea ce cred ca a uitat sa-i daruiasca cel mai mult, si poate ca de aici se trag toate, a fost afectiune. Toti parintii ar trebui sa fie foarte atenti in ce priveste educatia copiilor din ziua de azi, iar afectiunea nu ar trebui sa lipseasca din educatia lor.

Flori, martisoare...si dezamagiri

Sfarsitul de saptamana s-a dovedit a fi plin de tensiune pe toate planurile. Dupa ce sambata am stat in casa toata ziua si imi venea sa imi iau campii, duminica mi-am propus sa nu mai fac aceeasi greseala. A fost o zi superba de plimbare si am decis sa o scot pe Lady la o cafea si la o plimbare, sau ea m-a scos pe mine?! ...nu mai conteaza. Ne-am gatit frumos ca de oras si de plimbare si ne-am hotarat sa intampinam primavara cu zambetul pe buze. Am incercat cafeneaua Ramayana, care este foarte draguta. Dupa ce ne-am pus pe picioare cu o cafea, mai exact cu un cafe frappe, ne-am hotarat sa ne plimbam prin oras. Am fost pana la libraria carturesti, unde stiam ca trebuie sa fie o expozitie de fotografii, dar se pare ca am fost indusa in eroare.dupa ce ne-am lamurita cum e si cu exopzitia de fotografie, am hotarat sa ne indreptam catre Muzeul Taranului Roman, unde am aruncat un ochi pe la Targul Martisorului...unde pui ca am intrat si moca :D.

Una peste alta a fost o zi foarte frumoasa exceptand micile intalniri cu diverse persoane, care as fi preferat sa nu-mi iasa in cale intr-o astfel de zi. Pana la sfarsitul zile, cred ca am reusit sa trec peste dezamagirea, sau nici nu stiu daca a fost neapara o dezamgire, ci mai mult certitudinea de a infrunta un anumit lucru si de a-l constientiza.

Astea sunt printre putinele lucruri care m-au facut sa zambesc pe 1 martie.

Zeitgeist

Pentru ca tot stau acasa de ceva vreme, ieri, o prietena s-a gandit sa-mi ocupe timpul cu ceva si anume cu un film...defapt doua :D. Foarte interesante filmele, ridica o sumedenie de intrebari si daca stau sa ma gandesc nu cred ca raspund in totalitate la problmele pe care le are societatea, la nivel global vorbind, in momentul de fata.

Sun curioasa cati oameni din inaltele cercuri au fost deranjati de tot ce se spune in aceste filme. Merita vazute, mai jos am postat link-ul direct catre filme.

1. ZEITGEIST: THE MOVIE
2. ZEITGEIST: ADDENDUM

Vizionare placuta :)

Intre dragoste si ura

Un titlu destul de ...siropos?! :D, dar cred ca mi se potriveste foarte bine avand in vedere starea sufleteasca pe care o am de cateva zile. Nu stiu daca o sa inteleg vreodata de ce persoanele care ne aduc atat rau in viata au parte de atat de multa dragoate din partea noastra. Daca cineva poate sa-mi explice acest lucru ar fi foarte bine.

De cateva zile nu stiu exact ce se intampla cu mine si cu mintea mea. Mai precis, mintea incepe sa-mi joace feste...total neplacute, scotand la suprafata tot felul de amintiri, intamplari, situatii si tot felul de chestii de genul asta care s-au intamplat acum cativa ani si sunt pline de emotie.

Acolo sus e un pitic care se tine de glume proaste, asa ca il rog insistent sa se dea jos de acolo si sa se poate cum trebuie...nu ma face sa te rog de doua ori!! Da-te jos! :D

Vis

Din pacate, in ultimul timp am cam uitat de mine si de micile mele placeri. Printre placerile mele de care am uitat se numara si mersul la teatru. E un lucru care ma relaxeaza foarte mult, care ma incarca cu o anumita energie. Slava Domnului ca mai am in jurul meu oameni care mai fac astfel de lucruri si care uneori ma mai trag si pe mine de maneca.

Aseara am fost la o piesa de teatru absolut senzationala, Vis cu Dan Puric. Cand m-am dus acolo nu m-am gandidt nici macar o secunda cat de tare ma va misca piesa asta. M-am uitam cu admiratie la Dan Puric. Mi s-a parut incredibil ce poate sa faca un singur om pe scena, cum poate ridica o sala arhiplina in picioare. Piesa am vazut-o la teatrul de revista Constantin Tanase si s-a jucat cu casa inchisa...ca sa nu mai spun ca au foarte multi oameni care au avut bilete peste capacitatea salii si au preferat sa stea in picioare...sunt convinsa ca nu au regretat :) .

Recomand din tot sufletul aceasta piesa si cu siguranta nu o sa regretati.

Inventar

Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile , distrugem viata barbatilor

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?

2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!

Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?(

El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre' sa intru-n sedinta, vb mai tarziu

Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic

Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S

Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti?

El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot

Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee

Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii

4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.

5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?" si „Cat de mult ?", iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol.

6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.

7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.

8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.

9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.


10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.

11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.

12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.

13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.

14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.

15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.

16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.

17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus.

18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.

19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.

20. „Vreau asta si o vreau acum!". Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.

21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara.

22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde.

23 - 1480. Pentru multe alte motive pe care le puteti adauga voi, ca eu m-am plictisit si nu ma mai pot concentra.

Mi s-a parut senzational acest inventar...foarte tare! Asa e fetelor?!

Un sut in fund...un pas inainte

...asta spune o vorba din batrani, insa nu de multe ori iti da si impulsul necesar, care sa te ajute sa mergi mai departe. Zilele trecute ma gandeam ca am reusit in sfarsit sa las supararile la o parte si sa am niste sarbatori de iarna frumoase. Ca tot omul, la sfarsit de an mi-am facut un bilant ca sa vad cam pe unde ma aflam cu realizarile, si sa fac o lista cu "to do" pentru anul care se apropia.

Eram destul de increzatoare in anul care tocmai a inceput, insa am impresia ca Dumnezeu si-a propus sa se cam joace cu mine si cu mintea mea...Dupa toate cele intamplate zilele trecute imi dau seama ca defapt increderea mea in anul asta era...din alt film, cred ca incercam defapt sa ma mint singura...optimista din mine zicea ca o sa fie totul bine, insa pesimista din mine venea si-mi dadea una dupa ceafa spunadu-mi sa revin cu picioare pe pamant ca vin vremuri grele. Suna aiurea...vin vremuri grele!...DA, chiar vin vremuri grele!

Sper ca acest sut in fund care l-am primit sa fie de bine, iar drumul pe care o voi lua sa fie cu adevarat cel bun. E frustrant cand te gandesti sa faci ceva si-ti este taiat elanul...asta n-ar fi nimic, dar mai frustrant este cand ti se taie elanul cu eleganta si nu poti riposta, cand esti legat si de maini si de picioare, cand nu poti sa spui nimic in apararea ta si stii ca nu e corect cum se procedeaza fata de tine. Va trebui sa gasesc acea putere in mine si sa ma ridic, sa ma scutur si sa pornesc la drum din nou.